Nu poți face multitasking. Doar schimbi rapid sarcinile — și plătești pentru asta.

Răspunzi la un email, asculți pe jumătate un apel, arunci o privire la un mesaj și treci la o altă filă — toate deodată, rezolvând mai multe. Sau așa pare. A face mai multe lucruri deodată are reputația de a fi o abilitate eficientă, chiar impresionantă, semnul cuiva care poate jongla. Adevărul incomod din decenii de cercetări cognitive este că ceea ce faci nu este deloc multitasking, ci o schimbare rapidă de sarcini — și te încetinește, cauzează mai multe erori și te obosește mai mult decât dacă ai face un singur lucru pe rând.

Asta contează, pentru că telefonul ne-a transformat pe toți în multitaskeri compulsivi — muncă plus mesaje plus feed-uri plus notificări, toate suprapuse continuu. Dacă senzația de productivitate e o iluzie și costurile sunt reale, merită să știi asta. Iată ce face de fapt creierul tău când „multitasking”, de ce pare eficient când nu este și cum să recapeți concentrarea pe care o pierde pe nesimțite.

Ce a descoperit cercetarea

• Mai slabi la schimbarea sarcinii: cei care fac multitasking intens cu media au obținut rezultate mai slabe la un test al capacității de a trece de la o sarcină la alta, aparent pentru că filtrau mai slab informațiile irelevante (Ophir et al., 2009).
• Rezultate mixte în studiile ulterioare: o analiză ulterioară a arătat că cei care fac mai mult multitasking cu media au adesea rezultate mai slabe la sarcinile de atenție, deși multe studii nu găsesc nicio diferență între grupuri (Uncapher & Wagner, 2018).

Creierul tău nu poate, de fapt, să facă două sarcini care cer gândire în același timp

Pentru sarcinile care cer atenție conștientă, creierul este, în esență, un procesor cu un singur canal — nu poate acorda cu adevărat atenție la două dintre ele simultan. Ceea ce pare că faci două lucruri deodată este, de fapt, atenția ta care sare rapid înainte și înapoi între ele, ocupându-se de fiecare pe rând, în fragmente alternante. Nu procesezi în paralel; doar împarți timpul între ele, și o faci atât de repede încât creează o iluzie convingătoare de simultaneitate.

Excepția sunt sarcinile cu adevărat automate — poți merge și vorbi, pentru că mersul nu cere atenție conștientă. Dar în momentul în care ambele sarcini cer efort cognitiv real (să scrii și să asculți, să citești și să conversezi), ele concurează pentru aceeași resursă limitată de atenție, iar creierul tău trebuie să comute între ele. Nu există nicio variantă a creierului tău care să facă cu adevărat două lucruri solicitante în același timp. Jongleria asta, oricât de bine ar arăta, e secvențială, nu simultană.

Ceea ce numești multitasking este atenția ta care sare înainte și înapoi, ocupându-se de fiecare sarcină pe bucăți. Nu este procesare paralelă — este comutare rapidă, iar fiecare schimbare te costă pe nesimțite timp, precizie și energie.

Costul comutării

De fiecare dată când schimbi sarcinile, există un cost — o scurtă perioadă în care creierul tău trebuie să se deconecteze de la o sarcină și să se reconfigureze pentru cealaltă. Oamenii de știință cognitivi au măsurat în repetate rânduri aceste „costuri ale comutării”: trecerea de la o sarcină la alta te face mai lent și mai predispus la erori decât dacă rămâi la una singură. Fiecare comutare costă doar o fracțiune de secundă, dar dacă o înmulțești cu sutele de comutări dintr-o zi de multitasking, timpul pierdut și erorile în plus sunt semnificative.

Și mai rău, costul nu este doar comutarea în sine. După o întrerupere, e nevoie de mult timp pentru a-ți reconstrui complet concentrarea pe sarcina inițială — cercetările lui Gloria Mark au estimat un timp de revenire surprinzător de mare. Așa că o privire „rapidă” la un mesaj în mijlocul sarcinii nu te costă doar câteva secunde de citit; te costă revenirea la concentrarea profundă de după. Multitaskingul cronic înseamnă că ajungi rar să intri în concentrarea profundă, pentru că tot plătești costul revenirii înainte să ajungi acolo.

Te face și mai slab la filtrarea distragerilor

Mai există și o constatare pe termen lung. Cercetarea făcută de Ophir, Nass și Wagner a arătat că persoanele care fac des multitasking cu media erau, de fapt, mai slabe la filtrarea informațiilor irelevante și la schimbarea eficientă a sarcinilor — exact opusul la ce te-ai aștepta. Studii ulterioare au găsit o legătură mai mică și mai puțin constantă, iar aceasta este una corelațională: este posibil ca oamenii mai ușor de distras să facă mai des multitasking (Uncapher & Wagner, 2018). În orice caz, anii de jonglat cu mai multe lucruri nu par să-i facă pe oameni mai buni la asta. Practicarea multitaskingului antrenează distragerea atenției.

De ce pare productiv când nu este

Dacă multitaskingul este mai slab la orice indicator, de ce pare atât de eficient? Parțial pentru că agitația seamănă cu productivitatea — senzația de a jongla cu multe lucruri sună a „am făcut o grămadă de treabă”, chiar și când fiecare lucru e făcut mai prost și mai încet. Senzația de efort și activitate este confundată cu rezultatul.

În parte, e și pentru că schimbările în sine sunt subtil recompensatoare. Fiecare comutare la o sarcină nouă, un mesaj nou, un tab nou aduce un mic val de noutate și stimulare — aceeași atracție care te împinge să derulezi. Așa că multitaskingul poate părea mai captivant decât să faci un singur lucru, chiar dacă realizează mai puțin, pentru că schimbarea constantă satisface nevoia de noutate. Nu rămâi ocupat pentru că funcționează; rămâi ocupat pentru că se simte stimulativ. Asta se leagă de nivelul de stimulare de bază ridicat pe care îl descriem în popcorn brain.

Cum să revii la concentrarea pe o singură sarcină

Deoarece costurile vin din trecerile între sarcini, soluția este să protejezi intervale de concentrare autentică pe un singur lucru — iar cea mai mare sursă de treceri involuntare este, desigur, telefonul:

• Îndepărtează declanșatorii schimbării. Cea mai mare parte a multitaskingului este involuntară, declanșată de notificări și de telefonul la îndemână. Pune notificările pe silențios și lasă telefonul deoparte în timpul muncii concentrate, iar o mare parte din treceri se oprește pur și simplu. Vezi cum să-ți oprești notificările.
• Lucrează în blocuri, pe un singur lucru. Lucrează la un singur lucru, într-un singur tab, pentru un interval stabilit înainte de a trece mai departe. Nu e vorba de rigiditate — e vorba să eviți costul trecerii și să-ți dai voie să ajungi cu adevărat la focus profund.
• Grupează lucrurile mici. Emailurile, mesajele și treburile administrative nu trebuie să-ți întrerupă fiecare sarcină principală. Ocupă-te de ele în sesiuni dedicate, ca să fie un singur context, nu zeci de treceri.
• Observă impulsul de a schimba și rezistă-i. În mijlocul sarcinii, când simți impulsul să sari la altceva, recunoaște-l ca pe reflexul de a schimba (și mica lui doză de noutate), nu ca pe o nevoie reală. De fiecare dată când nu-i dai curs, îl slăbești.
• Protejează și relaxarea pe un singur lucru. Obiceiul se formează peste tot — uită-te la serial fără telefon, mănâncă fără ecran. Vezi de ce nu mai poți să te uiți doar la TV.

Partea de mediu — să îndepărtezi lucrurile care declanșează trecerile involuntare — face cea mai mare parte din treabă, iar asta stă la baza ghidului nostru despre reducerea timpului petrecut pe ecrane fără forță de voință. Nu trebuie să devii disciplinat într-un mod supraomenesc; trebuie să nu-ți mai smulgă mediul atenția la fiecare câteva minute.

Ideea principală

Multitaskingul e un mit prezentat ca o abilitate. Creierul tău nu poate să fie atent în mod conștient la două lucruri solicitante în același timp — comută rapid între ele, plătind un cost în timp, acuratețe și energie la fiecare schimbare, iar cei care fac mult multitasking nu dau semne că se îmbunătățesc la asta. Pare productiv, pentru că agitația imită productivitatea, iar schimbarea constantă satisface pofta de noutate, dar senzația e iluzia, iar costurile sunt reale.

Telefonul a făcut ca multitaskingul compulsiv să devină norma, așa că soluția constă în mare parte în eliminarea declanșatorilor — notificările oprite, telefonul departe, un singur lucru deodată în blocuri protejate. A face un singur lucru nu este mai lent sau ciudat; este modul în care creierul își face cel mai bine, mai repede și mai precis munca. Nu mai jongla. Fă un singur lucru. Vei termina mai multe, mai bine, și vei resimți mai puțină oboseală făcând asta.

Sources

1. Rubinstein, J.S., Meyer, D.E., & Evans, J.E. (2001). Executive control of cognitive processes in task switching. Journal of Experimental Psychology: Human Perception and Performance, 27(4), 763–797.
2. Ophir, E., Nass, C., & Wagner, A.D. (2009). Cognitive control in media multitaskers. Proceedings of the National Academy of Sciences, 106(37), 15583–15587.
3. Mark, G., Gudith, D., & Klocke, U. (2008). The cost of interrupted work: More speed and stress. Proceedings of the SIGCHI Conference on Human Factors in Computing Systems, 107–110.
4. Monsell, S. (2003). Task switching. Trends in Cognitive Sciences, 7(3), 134–140.
5. Madore, K.P., & Wagner, A.D. (2019). Multicosts of multitasking. Cerebrum, 2019, cer-04-19.
6. Uncapher, M.R., & Wagner, A.D. (2018). Minds and brains of media multitaskers: Current findings and future directions. Proceedings of the National Academy of Sciences, 115(40), 9889–9896.

Cum cercetăm și verificăm acest conținut